Manuela Hărăbor: „Mi-aş fi dorit o dragoste pe viaţă“

28.03.2011

A debutat în actorie la 3 ani, când a apărut în „Veronica“, dar Manuela Hărăbor (43) a simţit gustul succe­sului după ce a interpretat, în 1987, rolul principal feminin din „Pădu­reanca“. În cazul ei, celebritatea n-a fost însă sinonimă cu fericirea. Dimpotrivă, i-a adus şi nelinişte în viaţă. În intimitatea casei sale, actriţa ne-a povestit despre căsnicia tim­purie cu soţul ei, de profesie operator, dar şi despre cel de-al doilea mariaj, cu americanul Soli Shaltiel. Însă cea mai mare realizare a vedetei este Andrei (20), copilul conceput cu cel pe care-l bănuim a fi Dan Chişu, şi căruia Manuela i se dedică trup şi suflet.

OK! Ce mai face Manuela Hărăbor?

Manuela Hărăbor Joc în „Te iubesc! Te iu­besc?“ şi cam atât. Nu sunt în conflict cu noua generaţie de regizori, dar nici n-am discutat cu ei despre vreo colaborare.

Faci film din copilărie. Cum e posibil să nu mai primeşti oferte?

Nu prea mai sunt prezentă în actorie.

Şi atunci din ce trăieşti?

Ultimul meu proiect de anvergură a fost un serial TV şi încă mai trăiesc din câştigu­rile acelea. Nu am rămas nici­odată fără bani, poate pentru că nu pun preţ pe latura materială. După ce am plecat de la Kentauros, mi-a rămas o sumă de bani, cu ajuto­rul căreia mi-am renovat apartamentul. „Averea“ mea e la vedere: casa şi maşina pe care o conduc.

Şi cu ce-ţi ocupi timpul?

Petrec mai mult timp cu fiul meu.

Eşti cumva implicată în afaceri?

Nu. M-am implicat când eram căsătorită cu un om de afaceri american, care a pus bazele unui studio cinematografic. Kentauros a func­ţionat doar 12 luni, după care a fost vândut, acum patru ani, unor israelieni, pentru că cei implicaţi nu se pricepeau la cinematografie.

De ce te-ai despărţit de american?

O relaţie bazată doar pe iubire nu rezistă. Şi tot timpul va exista competiţie între cei doi. Când te căsătoreşti, trebuie să închizi ochii. Plus că o relaţie trebuie binecuvântată de Dumnezeu, ca să aibă şanse. Am avut două căsnicii. Prima mea nuntă, care s-a petrecut când eram foarte tânără, a avut loc la biserică. Apoi, cu cetăţeanul american, n-am făcut cere­monie religioasă, el fiind evreu.

Îţi doreşti să-ţi mai pui o dată pirostriile?

Cred în căsnicie, dar am divorţat de două ori, deoarece n-am avut maturitatea de-a înţelege situaţia. Nu cred în nepotrivirea de caracter, e o găselniţă stupidă a vremurile moderne.

Regreţi cumva despărţirea de Soli Shaltiel?

Evident că regret! Îmi pare rău că am învăţat toate astea mai târziu decât era cazul.

Poate că nu e prea târziu să vă împăcaţi...

Nu mai pot da timpul înapoi. În plus, priori­tatea mea nu e o altă căsnicie. Mă ocup de fiul meu acum. Nu mai am disponibilitatea de-a renunţa la ceva pentru a face loc unui bărbat în viaţa mea, cum am procedat în trecut. Sunt superîndrăgostită de fiul meu, nu ştiu cum aş putea să mă mai îndrăgostesc de alt bărbat. Iu­birea pentru Andrei îmi taie respiraţia!

Ai simţit aşa dintotdeauna? Bănuiesc că ai trăit şi clipe dificile, având un copil autist.

Simt aşa de cinci ani, de când nu mai am ni­cio relaţie amoroasă. Nu vreau să-mi plângeţi de milă. Viaţa mea nu e o telenovelă. Am luat ca atare boala lui Andrei atunci când a fost di­agnosticat, la 5 ani. Şi am învăţat să trăiesc cu ea. E ca şi cum aş fi mioapă şi trebuie să trăiesc cu handicapul acesta. Dar chiar şi aşa reuşesc să-mi fac viaţa frumoasă. Am avut şi şansa de-a fi o mamă foarte tânără şi de-a avea sprijinul părinţilor mei. La Kentauros lucram toată ziua şi n-a fost bine pentru copilul meu. Nici fap­tul că am fost plecată mai mulţi ani din ţară şi l-am lăsat în grija părinţilor mei nu l-a ajutat. Acum suntem împreună şi e bine.

Te-a tentat vreodată Hollywoodul?

Nu. Am plecat în SUA pentru că mă îndră­gostisem şi mă hotărâsem să mă căsătoresc, deşi ne ştiam de trei săptămâni. El avea afaceri acolo, confecţiona haine de damă, eu lucram la Teatrul de Comedie din Bucureşti. Normal că eu am renunţat la carieră şi-am emigrat. Aşadar, neurmând un miraj american, nu m-a ispitit Hollywoodul sau Broadway-ul. În SUA m-am comportat ca o soţie. Am fost gospodină şi mai făceam publicitate şi marketing pentru soţul meu. Relaţia cu el a durat 10 ani, dar când a dispărut pasiunea dintre noi, nu mai aveam nimic în comun. Mi-aş fi dorit o dragoste ne­pasională, dar pe viaţă. Iubirea adevărată n-are de-a face cu pasiunea. Am trăit pasiuni şi ştiu despre ce vorbesc.

Mai ţii legătura cu foştii tăi soţi?

Da. Primul e un operator de film foarte bine cotat, al doilea locuieşte la Tel Aviv de doi ani şi-l mai vizitez din când în când.

Vorbeşti atât de frumos despre copilul tău. Ce te-a împiedicat să devii din nou mamă?

Nu s-a mai întâmplat să rămân însărcinată.

Ai plătit scump pentru celebritatea pe care ţi-a adus-o rolul din „Pădureanca“?

Am avut norocul de-a primi un rol memo­rabil, dar mi-a cam luat minţile. Dintr-o dată, m-am trezit buricul pământului. Am făcut lu­cruri negândite, m-am luat după sentimente şi am făcut greşeli mari. Am jucat un personaj puternic când eram foarte tânără şi n-aveam pregătire actoricească şi, ca atare, nu m-am putut debarasa de el ani în şir. Am greşit în viaţa personală, pentru că acţionam ca Simina şi nu ca Manuela Hărăbor.

Ai fost curtată de mulţi bărbaţi?

Or fi fost bărbaţii căzuţi la picioarele mele, dar i-am şi intimidat. Eu sunt foarte timidă şi am ales actoria ca terapie. Fiind nesigură pe mine, bravam şi ţineam la distanţă bărbaţii.

Arăţi minunat! Ce eforturi faci pentru asta?

Mă chinui cu diete, niciodată nu mi-a fost uşor să fiu slabă. De când am trecut de 40 de ani, mi-e şi mai greu să-mi menţin greutatea. În schimb, înfrumuseţarea fizică nu mă inte­resează absolut deloc.

O singură curiozitate mai am: de ce nu vrei să vorbeşti despre tatăl natural al lui Andrei?

Mi se pare corect să nu vorbesc, atâta vreme cât nici de partea cealaltă nu există dialog. Nu mi-am permis niciodată să vorbesc despre ci­neva care e dincolo de uşa mea, indiferent în ce relaţii am fi. Astea sunt datele problemei. E ca şi cu miopia. Sunt „mioapă“. Asta e situaţia şi trăiesc cu ea. (sursa:okmagazine)

Manuela Harabor: Fiecare om are de dus o cruce. A mea e fiul, Andrei!

08.04.2009

In spatele chipului ei superb, Manuela Harabor ascunde o poveste tragica de viata...

A jucat cele mai bune roluri in lung-metrajele "Padureanca" si "Veronica" si este considerata de anumiti critici de film drept cea mai frumoasa actrita a cinematografiei noastre.

Interpreta rolului sotiei lui Amza Trifan din serialul "Fetele Marinarului" de pe Antena 1 isi asuma frumusetea, dar sustine ca nu aparenta, ci esenta conteaza. "E un dar de la Dumnezeu, nu este nicidecum un merit al meu. De ce as face atata caz de ea? Din punct de vedere fizic, sunt cum sunt, important este insa ce fel de om sunt", spune actrita, intr-un interviu acordat revistei Star.

Si cine este omul Manuela Harabor?! Ei bine, a implinit 41 de ani pe data de 2 aprilie, se considera o persoana normala, nicidecum o vedeta. De altfel, este dezgustata de tot ceea ce inseamna monden. A avut o copilarie fericita, o mama iubitoare si un tata care a ajutat-o sa patrunda in lumea filmului. La doar patru ani, debuta in "Veronica", experienta pe care o considera "cea mai pregnanta amintire a mea, fara indoiala".

Timp de sase ani, intre 1995 si 2001, a locuit in Statele Unite, in New York. Denumeste perioada drept o "ratacire prin valurile vietii". Acolo s-a si maritat de altfel, cu un cetatean american pe nume Soli Shaltiel, de care avea insa sa divorteze. "Nu m-am casatorit pentru ca sotul meu era american, m-am casatorit pentru ca ma indragostisem foarte tare. Intr-un fel, imi parea rau ca viata imi juca o astfel de festa, incat sa-mi gasesc iubirea la 8.000 de kilometri si nu aici", povesteste, cu tristete, actrita.

Din mariajul cu Soli avea insa sa rezulte darul cel mai de pret al Manuelei. Fiul Andrei, acum in varsta de 19 ani. "Pentru orice mama, copiii sunt cea mai mare bucurie si realizare", spune interpreta Virginiei Trifan, precizand insa ca acest cadou a venit si cu un revers al medaliei. Baiatul ei sufera de autism, motiv pentru care artista este implicata de ceva vreme intr-o campanie sociala, numita "Impreuna invingem autismul".

Manuela vede partea plina a paharului si sustine ca problemele lui Andrei au desavarsit-o ca om, apropiind-o mai mult de Dumnezeu: "Orice incercare are menirea de a ne indrepta, de a ne face sa fim mai cu luare aminte in tot cea ce facem si, nu in ultimul rand, de a ne pune la incercare credinta. Orice om pe lumea aceasta are de dus o cruce, important este sa o acceptam si sa invatam sa o ducem pana la capat cu demnitate. Pe mine, Andrei m-a schimbat foarte mult si in bine. Problema lui de sanatate m-a apropiat mai mult de Dumnezeu si altfel vad lucrurile acum".

Evident, exista eternul regret. "Mi-as fi dorit insa sa fi fost asa si altfel...", a conchis actrita. Din pacate, insa, nu este cum vrem noi...(sursa:botosani)

Astazi e ziua ta... Manuela Harabor!

02.04.2009

Manuela Harabor împlineste astazi 41 de ani. Îi uram "La multi ani!".

"Am aflat de unde vine fericirea..."
"A mai trecut un an. Un an în care s-au întâmplat multe. Un an în care sper sa fi învatat ceva în plus si în care sper sa ma mai fi înteleptit un pic. În primul rând, un an în care fiul meu, Andrei, a împlinit 18 ani. Câteodata ma uit la el si nu-mi vine sa cred ca au trecut atâtia ani.

Când, unde s-au dus? Parca era ieri. Ma uit la el si vad ditamai barbatul, înalt, bine facut, sensibil, dragastos si frumos de ti se taie rasuflarea. Cu toate astea, dincolo de aspectul fizic, înlauntrul sau se gaseste un baietel care va avea mereu 6-7 ani. Chiar daca uneori ma surprinde cu reactii perfect normale vârstei lui reale.

A fost un an în care mi-am gasit echilibrul si în care am avut din nou certitudinea ca drumul pe care îl ratacisem în anii tineretii si pe care l-am regasit în urma cu trei ani este cel bun, singurul izbavitor al sufletelor noastre. Un an în care am aflat ca siguranta, sprijinul, ajutorul, dar mai ales fericirea nu sunt obligatoriu legate de un barbat, ci vin doar de la bunul Dumnezeu.

A fost un an în care am renascut nu numai sufleteste, ci si profesional. Cel de-al 41-lea an al vietii mele ma gaseste pe platourile de filmare. Distribuirea mea în rolul Virginiei Trifan din serialul de televiziune «Fiicele marinarului» m-a surprins în aceeasi masura în care m-a bucurat. Trecuse asa de mult timp de când nu mai facusem niciun film, încât doar atunci când am început filmarile am realizat cât de mult îmi lipsise aceasta profesie.

A fost un an în care am continuat colaborarea cu Circul Varietee Globus, care a fost pentru o buna perioada de timp singura mea legatura cu publicul. Brândusa Novac surprinde din nou propunând un spectacol în care momente importante din trei piese ale lui Caragiale leaga admirabil extraordinare numere de circ. Un spectacol în care eu am primit un cadou minunat, acela de a o interpreta pe Zoe în câteva scene din «O scrisoare pierduta». Ceea ce m-a facut sa viez si sa sper ca într-o zi ma voi reîntâlni cu scena. Mi-e dor de teatru la fel de mult cum mi-a fost dor de film.

Pentru toate lucrurile astea si pentru multe altele, pentru ca îi am în continuare pe parintii mei sanatosi, pentru ca mama mea îmi este în continuare cel mai mare sprijin, pentru ca sora mea ne este alaturi, mie si lui Andrei, si pentru toate binecuvântarile primite nu pot decât sa-i multumesc lui Dumnezeu. Si sa-L rog sa ma ajute sa devin mai înteleapta, mai rabdatoare si mai îngaduitoare, sa pot duce pâna la capat tot ce mi-a dat si îmi va da si de acum înainte, si, mai ales, sa nu ma mai ratacesc niciodata." (sursa:jurnalul)

Este sotia lui Serban Ionescu in "Fetele marinarului"

20.01.2009

Manuela Harabor i-a suflat sotul Magdei Catone

Actrita Manuela Harabor revine pe micul ecran, in postura de sotie a lui Amza, alias Serban Ionescu. Interesant este ca din distributia filmului face parte si adevarata sotie a actorului, Magda Catone, situatie care a generat un periculos "triunghi amoros".

Consacrata cu rolul din "Padureanca", Manuela Harabor se pregateste sa revina pe micile ecrane cu un rol in serialul "Fetele marinarului" care va fi difuzat la Antena 1, incepand cu data de 2 februarie. Actrita va juca rolul Virginiei Trifan, sotia marinarului Amza, devenit intre timp un prosper om de afaceri, personaj interpretat de Serban Ionescu.

Culmea este ca in acelasi serial joaca si sotia din viata reala a actorului, Magda Catone, situatie care nu pare sa o intimideze insa pe Manuela Harabor. In ciuda realizarii acestui triunghi amoros pe platourile de filmare, actorii sustin ca au prea multa experienta in spate pentru a se lasa influentati emotional de context.

"Cu Serban am facut mai multe filme, cu Magda niciunul. Suntem insa prieteni de multi ani si, mai ales, cu totii suntem profesionisti. Iar o relatie pe ecran sau pe scena nu inseamna mai mult decat ce se vede: incepe, se consuma si se termina in ochii spectatorului", a declarat Manuela Harabor.

In serialul "Fetele marinarului", personajul Manuelei are ceva in comun cu ea, in sensul in care, ca si actrita si Virginia, a cochetat cu scena, la un moment dat, mai mult din postura de cantareata de romante. Intre timp a abandonat ambitiile artistice si s-a transformat intr-o sotie model, care isi poarta bine varsta si spune intotdeauna ce trebuie. (sursa:cancan)

Manuela Harabor - Punct. Si de la capat!

19.01.2009

În urma cu 20 de ani, ochii ei albastri fermecau o tara întreaga în pelicula ”Padureanca”. Între timp, viata i-a oferit actritei Manuela Harabor alte surprize: este mama unui copil de 18 ani, diagnosticat cu autism, a încercat visul american mai multi ani alaturi de sotul sau de origine israeliana si s-a întors în tara cu alte vise. Acum, actrita a pus punct si o ia de la capat pe micile ecrane, în serialul ”Fetele marinarului”, difuzat în curînd de Antena 1

-  Desi te-ai întors de ceva vreme în tara, nu te-am vazut în prea multe productii. De ce?
- Am lipsit din tara doar cîtiva ani, însa “ochii care nu se vad se uita”. Cînd m-am reîntors, am descoperit un alt fel de cinema, în care genul meu nu se prea regasea. În plus, noua generatie de regizori îsi formase deja o echipa de actori cu care lucra si în care cu greu se putea intra. M-am implicat în constructia unui nou studio de film, care a suparat pe foarte multi. Pe de o parte, celelalte studiouri nu ma mai voiau în preajma pentru ca, vezi, doamne, eram “concurenta”, iar pe de alta parte, multi dintre colegii mei, regizori si producatori, s-au simtit lezati pentru ca acest nou studio nu dorea sa le produca filmele. Drept care m-au taxat personal. Din pacate, acest studio nu a functionat pentru ca cei care luau decizii nu s-au priceput ce sa faca cu el. Acum doi ani, ne-am despartit definitiv, lucru care s-a dovedit benefic pentru mine, dovada fiind aceasta noua colaborare. Sper sa ma întîlnesc curînd si cu o noua productie de cinema!

- Cu ce te-a convins serialul de la Antena 1 – ”Fetele marinarului”?
- În primul rînd, cu un scenariu foarte bine scris de Mimi Branescu si Dan Chiriac, apoi cu o echipa de productie foarte bine pregatita si formata de Tandem Film si, nu în ultimul rînd, cu o distributie din care fac parte actori mari precum Serban Ionescu, Ileana Stana Ionescu, Magda Catone, Cecilia Bîrbora, Emilia Dobrin, Marioara Sterian, Serban Celea sau Andrei Finti, ca sa mentionez doar artileria grea!

-  Cum e sa fii ”sotia” lui Serban Ionescu, mai ales ca Magda Catone joaca si ea în acest serial?
- Cu Serban am facut mai multe filme, cu Magda nici unul. Însa sîntem prieteni de multi ani si, mai ales, cu totii sîntem profesionisti. E bine sa ai posibilitatea sa dai replica unor actori cu “state vechi”. Iar o relatie pe ecran sau pe scena nu înseamna nimic mai mult decît se vede: începe, se consuma si se termina în ochii spectatorului.

- Dintre fetele marinarului, de cine te simti mai apropiata?
- Pîna acum, nu am filmat decît cu doua dintre ele si îmi plac amîndoua la fel de mult! Jamila este interpretata de o tînara debutanta, Corina Moise, o actrita foarte talentata, cu o figura foarte speciala, si care ar fi pacat sa nu faca o cariera de succes. Dar dintre tinerele actrite cu care am jucat pîna acum în acest serial, preferata mea cred ca este Iris, o fata foarte frumoasa si dulce, înca studenta la ATF, Ana-Cristina Calin.

- Presupun ca te-ai saturat sa ti se aminteasca de ”Padureanca”. Ce alt rol ti-a mai schimbat viata, pîna acum?
- Deloc. Asocierea cu rolul Siminei ma onoreaza înca, chiar daca între timp au trecut mai bine de 20 de ani. Faptul ca filmul cîstiga noi spectatori cu fiecare noua vizionare si nu-i dezamageste pe cei vechi îmi confirma ca nu am dat gres. Pot spune ca am jucat într-un film clasic. Si îi multumesc lui Dumnezeu ca, din toate filmele pe care le-am facut, cel putin unul a cîstigat pariul cu timpul!

- Dupa experienta unui mariaj în SUA, care este perceptia ta actuala despre dragoste?
- Chiar daca mariajul meu nu a rezistat, cred în continuare ca “daca dragoste nu e, nimic nu e!”. Dar, mai ales, cred ca o casnicie trebuie sa aiba binecuvîntarea lui Dumnezeu pentru a rezista. Însa dragostea exista si dincolo de o relatie intima dintre un barbat si o femeie. Dragostea exista peste tot, trebuie numai sa fim îndeajuns de generosi pentru a o descoperi.

- Si în serial si în viata reala esti mama de baiat. Cu toate acestea, cele doua ipostaze sînt diferite, mai ales ca fiul tau sufera de autism. Cît de greu îti este?
- Secventele împreuna cu fiul meu din serial, Calin (admirabil interpretat de Cristi Popa), sînt deosebit de emotionante pentru mine pentru ca aduc în prim-plan situatii de viata pe care nu le voi putea trai niciodata alaturi de Andrei. Unele mai fericite, altele poate mai triste. Andrei însa, asa cum e, un copil vesnic de 6-7 ani, înseamna ratiunea mea de a fi. Mi-a adus si îmi aduce multe bucurii prin fiecare mica reusita de-a lui. Iar declaratii de dragoste mai frumoase nu cred sa fi primit vreodata de la altcineva!

- Cît de mult te implici în campania ”Împreuna învingem autismul”?
- Aceasta campanie îsi doreste, în primul rînd, aducerea în prim-plan a problematicii autismului, cu accent pe sansele de recuperare ale copiilor, daca diagnosticarea si interventia sînt realizate de timpuriu. În acelasi timp, aceasta campanie îsi propune, pentru început, si strîngerea de fonduri pentru aproape 20 de familii cu copii diagnosticati cu autism care trebuie sa înceapa sau sa continue terapia ABA - o terapie de modificare com­portamentala, singura care da rezultate extra­ordinare în tratarea acestui sindrom. Toate povestile acestor copii le puteti afla pe www.invingemautismul.ro. Toti parintii ai caror copii sînt diagnosticati cu autism sau au probleme de dezvoltare pot cere sfatul si ajutorul prin intermediul acestui site. Aceasta campanie are în spate oameni foarte puternici si foarte motivati, dar mai pu­tin celebri. Eu sînt mai mult un sustinator moral, avînd în vedere ca ma confrunt cu aceeasi problema.

În ”Fetele marinarului”, serialul care debuteaza la Antena 1 pe 2 februarie, Manuela o interpreteaza pe Virgina Trifan, sotia lui Amza, alias Serban Ionescu. Prezentabila, Virginia îsi poarta bine anii - nu-si ascunde vîrsta. Viata alaturi de Amza Trifan a învatat-o sa spuna cînd si ce trebuie. A cochetat o vreme cu scena, în tinerete. Mai cînta, în medii foarte restrînse, romante. N-a fost niciodata o femeie frumoasa, dar a avut întotdeauna ”cîrlig” la barbati, fara sa faca abuz. (sursa:protvmagazin)

Manuela Harabor: "Voi avea toata viata un copil de 6-7 ani!”

Andrei avea 1 an si 6 luni când s-au ivit primele griji ale mamei sale. Pe buzele copilului nu aparuse nici un cuvintel, cu toate ca existasera gângureli care în mod normal preced vorbitul. De-ndata ce era scos din mediul familiar lui, începea sa plânga, devenea extrem de agitat, "parca nu mai era el”. Mama sa si-a zis ca "e prea mic. Asa sunt toti copiii”, dar a continuat sa-l observe.

La 2 ani, un medic de la Elias i-a spus ca baiatul ar avea autism. "La început nu am crezut. Într-adevar, Andrei nu vorbea, dar exista comunicare non-verbala între el si cei din jur” spune mama sa, actrita Manuela Harabor.

La 3 ani a încercat sa-si înscrie copilul la o gradinita de stat pentru copii normali, dar nu a reusit. A încercat apoi la gradinita Waldorf, dar reactiile celorlalti parinti i-au dat de înteles ca Andrei nu e agreat printre copiii lor. "O saptamâna a stat printre cei 10 copii, câti erau înscrisi în grupa lui. 

Revolta parintilor mi-a fost transmisa de catre educatoare. A trebuit sa plecam si de acolo. Desi el nu era un copil violent si nu-i deranja pe ceilalti copii, dar poate ca cerea o atentie deosebita. Simtea nevoia sa stea mai mult lânga educatoare”.

DEPENDENT DE  AJUTOR. Dupa zeci de vizite la medici  pe care le-a facut cu Andrei, dupa ce a trecut si pe la un centru unde se facea "un fel de terapie, învata sa recunoasca culorile, formele geometrice”, Andrei a ajuns la  centrul de zi Titan, condus de dr. Urziceanu. Trei ani a stat printre copii asemeni lui. "Acolo a fost singurul loc unde a facut terapie ABA. A început sa  vorbeasca, dupa numai cinci saptamâni de terapie, sa se poata îmbraca singur,”, povesteste mama lui Andrei, mândra de realizarile fiului sau. Copilul avea deja 8 ani.

Acum, Andrei este clasa a X-a la Scoala speciala nr. 10. "Marele merit al acestei institutii este ca l-a învatat sa devina mai disciplinat si ca a început sa fie mai comunicativ, ca nu mai e atât de indiferent când vine în contact cu alti copii”. Bucuria mamei se simte în fiecare cuvânt de lauda adus fiului sau.

La cei 18 ai ai sai, Andrei are nevoie de însotitor oriunde merge, înca mai este prezenta ecolalia (repetarea ultimelor cuvinte auzite) si înca mai vorbeste la persoana a II-a, "dar se autocorecteaza daca este atentionat”. Ca stimuli si recompense pentru fiecare lucru realizat, mama obisnuia sa-i daruiasca câteva margele sau câte o pâlnie – preferatele lui Andrei, dar ajunsese sa faca o obsesie pentru ele, asa ca a trebuit sa i le interzica.

"Acum îi place foarte mult sa adune melci. Nu se plictiseste niciodata si are o rabdare si o atentie extraordinara de a-i gasi, chiar si pe cei foarte mici, "ca nisipul”, glumeste Andrei. Lucru destul de rar întâlnit la autisti, acela de a face glume. Ca si acela de a tachina - deseori ma tachineaza spunându-mi ca nu ma iubeste, doar pentru a vedea cum reactionez si pentru a face apoi declaratia de dragoste mult mai puternica. Cu aceasi  rabdare de neimaginat reuseste sa faca puzzle-uri de peste 200 de piese”, povesteste mama sa.

CU GÂNDUL LA VIITOR. "Sa ai un copil autist e un mod de viata, nu o povara”, spune Manuela si gândul o duce la una dintre clipele în care Andrei a surprins-o placut si a emotionat-o pâna la lacrimi. "Bine ai venit acasa, mami!”, asa i-a spus baiatul, când ea s-a reîntors în tara, dupa 5 saptamâni de absenta. La fiecare "Bravo”  pe care îl aude, Andrei se bucura si îsi îmbratiseaza mama. De mai bine de doi ani, pentru ei, oaza de liniste a devenit manastirea Radu-Voda din Capitala. "Am descoperit o noua dimensiune a vietii. Aici am învatat ca fiecare dintre noi are o cruce de purtat. Important este sa o acceptam si sa învatam sa ne-o ducem cu demnitate si cu responsabilitate.  "Voi avea toata viata un copil de 6-7 ani, cu toate ca Andrei a ajuns anul acesta la majorat”, spune mama sa cu voce trista.

Însa, pentru Andrei ea zâmbeste. Pentru el îsi ascunde frica si gândurile negre. Pentru el, ar muta si muntii din loc, numai sa-i poata alina suferinta. Închis în micul lui univers, tânarul de 18 ani se joaca în nisip asemenea copiilor de gradinita. Cum gaseste o scoica sau un obiect stralucitor, zâmbete largi i se astern pe chipu-i senin. În ochii mamei, viitorul lui Andrei nu poate capata contur.

"Daca s-ar înfiinta niste ateliere protejate, unde ei sa poata lucra, nu stiu...altceva nu întrezaresc pentru el... Va fi o vreme când  nici parintii mei, nici eu sau sora mea nu vom mai fi si atunci, ma întreb cu teama, oare ce se va întâmpla cu el? 

Implicarea statului în cazul copiilor si adultilor autisti (culmea nepasarii sistemului în care traim, copiii autisti deveniti adulti îsi pierd pâna si diagnosticul, ei "devenind” schizofrenici peste noapte!!!) consta doar într-o indemnizatie pe care acestia o primesc: 160 de lei pe luna si un "ajutor” – buget complementar, îl numeste sistemul, de 80 de lei pentru acoperirea facturii de telefon, lumina, radio si TV!!!”. (sursa:jurnalul)